RSS

~ obidă ~

28 Mai

k

simt vinovat prea mult am tăcut,
din piatră nu sunt (nici măcar nu-s din lut),
brazii mi-i tai şi stejari-mi dobor,
rane îmi fac deşi tare dor.

simt vinovat fiindcă graiu-mi stâlcesc
şi apa mi-o vând şi-n streini cerşesc,
ce-a fost ieri al meu azi e doar un durut
… of, ce am fost şi ce am avut…

Şi ranele-mi dor
şi obida mi-e grea
şi chiar de-o mor
asta e palma mea !

Nu-i soarta de vină în jur e viran,
dat-am pe şperţ şi-am ajuns un golan
huiduit de mai toţi ce sărit-au hunii
pe aurul meu,rămânându-mităciunii.

Nu-i soarta de vină c-am uitat unde-s bunii,
în loc de cruce crescut-au ciulinii,
fruntea plecat-am la fals dumnezeu
uitându-l demult şi nedrept pe al meu.

Şi ranele-mi dor
şi obida mi-e grea
şi chiar de-o mor
asta e palma mea !

Eu sunt vinovat de pustiul din poartă,
de copii-mi ce au moştenire deşartă,
de lacrima unui fiu ce n-are trecut
şi în viitor va avea … ce-a avut…

Nu-i soarta de vină de -neac-un oftat !
Avut-am prea mult şi prea mult eu am dat !
Avut-am onoare şi-am ajuns de pripas !
Fusesem ce-am fost şi-am ajuns ce-am rămas!

Şi ranele-mi dor
şi obida mi-e grea
şi chiar de-o mor
asta e palma mea !

Ce patimă poate s-arunce în noi
cu-atâta desfrâu de negru noroi ?
Ce haină îmbrăcat-am în zorii de-apoi
când trista ispită muşcat-a din noi ?

Ce iureş născut-a crima de-o zi
când nu mai ştiam ce am fost nici ce-om fi,
când glonțu-a ucis ce încă speram,
călăii jerfind şi zâmbet şi neam ?

Şi ranele-mi dor
şi obida mi-e grea
şi chiar de-o mor
asta e palma mea !

Greşeli nepermise tot facem prin veac,
cădem tot mereu şi în puţ şi în lac.
Nevolnici rămânem, mereu mămăligi
prea moi facem mai mult de un … plici!

Prea stăm aşteptând ca para cadă
în guri mult prea multe căscate degeaba,
cu mâinile-n sân oftând ne doare
în ştiu eu ce cot ( şi ăla prea mare ).

Şi ranele-mi dor
şi obida mi-e grea
şi chiar de-o mor
asta e palma mea !

Nu caut o scuză la tot ce a fost
nici nu ştiu fie, să aibe vre-un rost.
Rămâne doar totuşi întrebarea divină
de mâine… ce viața-o vină ?

Cum pot repar tot ce ieri am făcut ?
Cum pot înalț biet suflet cazut ?
Cum pot -I cobor privirea spre noi ?
Cum poate spele atâtea nevoi ?

Şi ranele-mi dor
şi obida mi-e grea
şi chiar de-o mor
asta e palma mea !

Neferic şi tern gândul duce
spre drumul cel drept ori spre-o nouă răscruce
spre calea ce-o caut, spre mâinele mut
fără mi pese de sufletu-mi slut.

Eugen Emeric Chvala
20.05.2016
Galaţi

Anunțuri
 
 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: