RSS

Lacrimi corupte

tumblr_static_tumblr_static_filename_640

Făcut-am din teamă o criptă
în care-mi aştern patima,
amprenta-mi de lacrimi coruptă
ce-n giulgiu va fi ultima.

Nu voi să revin iar călăul
de vise plătite că şperţ,
mii stele ce zac în antreul
ce-aşteaptă un ultim concert.

În rugă-mi îngân expozeul,
fărâma clepsidrei de ieri,
ce azi a-ntrupat şemineul
din paşi-mi pierduţi şi stingheri.

O, tu neferice acela
ce crezi că viată-i doar scrum,
priveşte-i plăpânda dantelă
ce zace-aruncată în drum.

Iertare va dau şi va cer
lumina să cadă în ploi
cuvântu-mi e tot ce ofer
în noapte, pe câteva foi.

Anunțuri
 
Scrie un comentariu

Scris de pe 31 Ianuarie 2016 în Uncategorized

 

Gând

asperatus

Întorc privirea către ţine
străin şi-uitat frate-al meu
şi îţi trimit gânduri de bine
din zări îndepărtate de transeu.

Mă doare tristeţea-ţi ce frânge
trăiri ce mai ieri luminau
corola-ţi ce azi plânge, plânge
de doruri ce-odat’ nu erau.

Mă lasă s-aprind candeluţa
ca paşi-mi să poată căta
cărarea cea oablă, uliţa,
spre Eu-l din inima ta.

Mustrat-am mai ieri rătăcirea
‘cercând să îţi şterg lacrima
de vină nu este zidirea
ci norul din inima ta.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 31 Ianuarie 2016 în Uncategorized

 

placidotrocul

placidotrocul

plâng norii-n cenuşă zimţată
şi muscă din rana cea nouă

… ce dacă??????

cui pasă de haina-mi căzută
de vorba trântită
amară şi slută ?

cui pasă că zgârii cu unghia-n cer
când vise se nasc
şi pier în mister,
că … cel cer al meu
străin e acum,
că vraja s-a rupt
şi-i moartă în drum ?

placid mă tocmesc cu vântul răscruce.
de ce nu mi-ai spus că otrava e dulce ?

 

 

 
 

monumentalisme

monumentalisme

iertat sa-mi fie-n asta lume
ca pentru un motiv anume
cersesc atentia marita
pentru trairea cea rostita

nu poti sa fii nici porc, nici zeu
in platosa-mbracat, se stie
cand platosa-i biet expozeu
iar tu aiurea in pustie

si pumni de bati in pieptul tau
tipandu-ti pleava de mandrie
nu esti decat un ceoifizeu
ce de onoare habar-ntz stie

da cu pumnii tare, tare
si din maini si din picioare
etaleaza-ti tu talentul
ca-ti vor face monumentul

unul mare, mare, mare
fara cap, doar cu picioare
unul bine-umplut cu paie
orgoliu’ sa nu-ti se-ndoaie

e greu sa tii in frau suspicii
ce te ridica sau … coboara
usor s-aprinzi e, artificii
dar ai de grija… te doboara !

 
 

sa-mi fie slova ultimul suspin !

e vina mea ca bratul l-am deschis
c-am pus un zambet acolo in abis
e vina mea ca flori iubesc s-ofer
ca azi nu vreau sa fiu decat … mister

e vina mea ca tie eu m-am dat
ca pe-al meu umar lasata-ti un oftat
e vina mea ca nopti am plans cu suvoi
ca azi eu vreau sa fiu doar eu .. nu doi

e vina mea ca rau nu pot sa fac
ca la sicane nu pot decat sa tac
e vina mea ca-n litere m-am scris
ca azi nu pot.. nu am nimic de zis.

e vina mea ca ieri am fost prezent
ca azi nu sunt decat un „el” absent
e vina mea ca am sperat prea mult
ca sufletu-mi, acum, e unul surd si mut

e vina mea, o stiu.. n-o repeta
nu ma-ncarca.. te rog, cu vina ta
e vina mea si mi-o asum deplin
ieri am venit dar.. nu stiu de-o sa mai vin.

Imagine

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 18 Iunie 2014 în Uncategorized

 

… nu-i nimeni

images

ganduri rebele se risipesc printre stele
si doruri ma-ncearca
in suflet..margele
si clipe se duc
durut si departe
nu-i nimeni
din lacrimi suflet s-adape..

e trista-nserarea
si dulce
ploua cu stele tacut
in noapte
si-aproape …
nu-i nimeni
din lacrimi suflet s-adape..

bratele-mi sunt aripi deschise
ferestre zambind
larg deschise
in noapte
durut de departe
si …
nu-i nimeni
din lacrimi suflet s-adape..

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 18 Iunie 2014 în Uncategorized

 

Ce este lectura: „act de ghicire”, „descifrare”, confruntare, dublă spovedanie ?

O intrebare utila pentru toti !

Pentru a se ajunge la lectura propriuzisa este imperios necesar ca lectorul sa isi acorde un oarece ragaz de pregatire.A intra la citit, asa brusc , e ca si cum ai intra pe ogor sa ari fara plug.
Cuvantul scris, este precum o barca pe apa.. pentru a putea sa te plimbi iti trebuie vasle si sa stii cum sa stai in barca, cum sa vaslesti si atunci ea te va purta oriunde vrei pe acel luciu de apa.
Autorul unui text liric poate asterne cuvinte voit.. atunci si asa se nasc poeziile „la cerere” , exemple putem gasi multe atat ca poezii clasice sau moderne. Ele pot avea valoare ridicata prin bogatia modului de exprimare, al cuvintelor atent alese si prin respectarea „canoanelor”.
Cel mai valoros text este insa cel care ajunge la suflet.
Un text ajuns la suflet contine el insusi o farama mai mica sau mai mare de suflet, asezat acolo, printre cuvinte de autor.
Crearea unei poezii, de pilda, poate fi rodul unor trairi proprii intense sau reactii la trairile celor din jur.Un creator se poate transpune in pielea unuia din cei din jur si sa traiasca ezoteric in locul sau. Atunci poate aparea o poezie scrisa de un barbat ce pare ( prin exprimarea folosita)a fi scrisa de o femeie. Creatia nu are limite pentru ca este un „dat” sau „har”.
Se spune ca ” tot romanul este poet” , si asta nu intamplator.. insa nu orice scriere poate fi si poezie. Sau chiar daca este nu poate fi asezata oriunde intr-o scara de valori.
Incearca sa iti faci un dictionar , asa ca in scoala primara, in care sa iti notezi cuvintele si toate sinonimele cunoscute de tine, fara sa apelezi la „surse de inspiratie externe”.Astfel iti vei da seama de bagajul pe care il detii si care te poate ajuta nu doar sa scrii, sa creezi ci sa sa intelegi ce e scris de altii. Capacitatea de a simti realitatea creatiei este direct proportionala cu acest „bagaj”.
Istoria cum ca poetii ar fi „nitel defecti” este doar pentru cei mici …
Sa ne imaginam ca avem de facut o recenzie la un volum de poezie. Se poate intampla sa citim de doua, trei sau mai multe ori acel volum pentru ca sa il putem patrunde, sa il putem intelege, palpa.. . Sau se poate sa ne simtim lacrimi pe obraz sau sa simtim fiori, zambet … de la prima parcurgere a textului.
Sa ne asezam pentru o clipa pe scaunul sau fotoliul unui poet. Sa incercam sa simtim acea lumina ce il transforma in cuvant…
Poetul este un om ca oricare dintre noi. Nu v-om simti mare lucru asezandu-ne pe scaunul lui si asta pentru ca „LUMINA” este ceva ce vine din interiorul lui si nu din scaunul sau.
Atunci cand ii citesti creatia trebuie sa incerci sa faci cam cum face si ce face el cand creaza, sa ii stii viata cat de cat, dorintele, reusitele, esecurile, iubirile, dezamagirile……
Poezia este un „ceva” care se cere scris, tot ce face poetul e sa lase mana sa fie mijlocul de exprimare al sufletului. In timpul creatiei, poetul poate trece de la o stare sufleteasca la alta foarte repede si foarte usor. Asa se face ca el poate plange si rade chiar imediat .. ca la comanda… EL SIMTE CUVANTUL TRECAND PRIN EL ! El poate zbura atat de sus pe cat de umil poate fi..
Poetul este aidoma unui actor numai ca el isi scrie si textul si regia.
Cum sa poata intelege un actor un spectator care mananca seminte si ii cere iubitei un sarut sau isi aminteste atunci de o datorie neplatita..
Rupe-te in acea clipe, cand citesti, de tot si toate si lasa-te purtat de vraja cuvantului si daca nu vei zbura… macar vei simti fiorul aripilor ce te ating …
Daca cititorul nu simte cat de cat ce a simtit cel ce a scris .. este sigur pe o pista gresita.. sigur el va intelege cu totul altceva din acele cuvinte sau nu va intelege nimic.
Intrebat fiind recent „care este cititorul ideal” raspunsul nu poate fi decat unul : CEL CARE CITESTE .
Arta scrierii este la fel ca si cititul. Si cititul este tot o arta.
Lecturarea unui text poate da nastere unor trairi noi pentru cititor. Poate fi o lectie de viata, o minunata si utila experienta.

Eugen Emeric Chvala

15.01.2013
La buna citire ! 🙂OLYMPUS DIGITAL CAMERA

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 15 Ianuarie 2013 în Uncategorized